8.000 de dimineti

Published: September 24, 2008, 5:08 pm

Tags: aa lola s diary, ganduri, lola

Azi privindu-mi poza care insoteste interviul de pe Breslo, asociata poate cu tonul meu in general melancolic, cineva m-a intrebat daca nu cumva sunt bolnava de cancer. Port acolo basca de sub care nu mi se vede parul, am o fata destul de trista si sunt cam palida pentru ca, pana ma prinde soarele vara, asa arat. S-a ingrijorat femeia si m-a emotionat grija ei. Culmea e ca tot azi am terminat trei siraguri speciale pentru trei femei care au facut un gest superb in lupta contra cancerului la san. Despre ele va povestesc maine cand o sa postez si margelele. Cancerul e o boala care mi-a rapit oameni dragi. Cuvantul in sine mi-a zbarlit mereu parul. Mi se pare un inamic ascuns, perfid. Intrebarea doamnei a facut foarte vie amintirea unor saptamani de cosmar traite la 15 ani. Atunci am aflat prima oara cum e sa fii condamnat la moarte. Ajunsesem la spital intr-o stare destul de proasta, cu 20 de kilograme mai putin fata de anul precedent si dureri cumplite in abdomen.

[ Full article ]

Blog link

Comments